Trairea prezentului

Probabil cea mai in voga maxima latina in zilele noastre este ,,Carpe diem". Mesajele publicitare au valorificat-o din plin prin expresii de genul: ,,Traieste viata la maxim!" sau ,,Traieste orice clipa ca si cum ar fi ultima!".
Chestia asta pare destul de interesanta demonstrand ca procesul de secularizare valorifica din plin expresii antice spre a-si servi propriile interese.
Se promoveaza ideea ca trebuie traita la maximum orice secunda din viata asta banala, intr-un mod cat mai omenesc cu putinta. Si cum poti trai azi viata din plin decat daca manci bine, indragesti femei frumoase ori te inchini icoanelor rotunde ale banilor, incercand sa le multiplici indiferent de mod. Paradoxal toate acestea se fac, nu cu gandul ca ar putea fi ultima clipa din viata, ci pentru a putea dormi apoi linistit lenea unui trup obosit de senzatii tari.
Sau clipa asta trebuie traita acum, fara a privi spre trecutul, poate plin de greseli ce ar trebui evitate si nici spre viitorul, poate plin de urmari ale unor fapte necugetate. Clipa asta trebuie traita doar pentru satisfactia de moment. Nimic altceva nu mai conteaza. Aceasta satisfactie, din pacate, nu este altceva decat placere. E satisfactia unui suflet redus, starea nascuta dintr-o viziune deformata asupra realitatii sau dintr-un contact periferic cu lumea si viata. Placerea nu poate adapa decat un suflet gol, deznadajduit si fara perspectiva unei fericiri vesnice sau cel putin de durata.

Cred ca orice clipa trebuie traita din plin cu sentimentul bucuriei: bucuria de a fi creatia lui Dumnezeu, bucuria de a fi in lume, bucuria de a crea si de a cunoaste, bucuria de a intalni oameni si de a fi langa persoana iubita. Viata trebuie traita pentru ca are lumina si bucurii. Insa bucuria si lumina trebuie cautate indelung. Ele nu se obtin intr-o clipa, dar cu siguranta se pot pierde intr-o clipa. Vor trebui milioane de clipe pentru a realiza bucuria deplina, bucuria vesnica. Dar realizarea ei necesita rabdare si rabdarea a disparut de mult din viata omului modern.

Si mai cred ca maxima lui Horatiu poate avea un sens pozitiv numai daca in completarea ei va veni o alta: ,, Memento mori". Omul, intorcandu-si fata catre moarte, isi va aminti ca orice clipa din viata conteaza si merita traita. Isi va da seama de adevaratele bucurii ale vietii si atunci nu va cadea intr-un somn al simturilor, ce ii poate anihila intreaga persoana. Isi va da seama ca fiercare clipa aici ii va aduce fericirea vesnica.